GHEORGHE (ZIZI) CANTACUZINO - „GRĂNICERUL“

 

Generalul Gheorghe Cantacuzino - „Grănicerul“

 

S-a născut în anul 1869 la Paris. Descendent al familiei Cantacuzinilor, ramura Șerban Vodă. Până în 1881 studiază la Fontenay-aux-Roses, Paris și la Liceul St. Georges. Din 1883 urmează Școala Militară din Craiova și Școala de Infanterie din București. A fost aghiotant la regelui Carol I. În 1910 maior și șef de cabinet al ministrului de război Niculae Filipescu.

Participă la războiul balcanic (1913) în Bulgaria și în primul război mondial, în care conduce trupele de grăniceri în operațiile militare de pe crestele Carpaților. Decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1917 a comandat brigada de grăniceri de la Tg. Ocna cu care a mers apoi la Iași să lupte contra bolșevicilor ruși. După pacea de la București demisionează și este înaintat general în rezervă în anul 1918.

S-a atașat de mișcarea studențească din faza construiri căminului studențesc de la Râpa Galbenă - Iași.

A dezamorsat multe mașinații care se pregăteau la Palat împotriva lui Corneliu Codreanu.

Organizează Partidul Totul pentru Țară, fixându-i linia de politică externă (prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franța, Germania, Italia și România) și stabilindu-i structura teritorială.

În anul 1934 este judecat și achitat în procesul Gărzii de Fier. Membru al Senatului Legionar. A condus echipa legionară plecată la 24 noiembrie 1936 să lupte în Spania contra comunismului.

S-a stins din viață în octombrie 1937, în vârstă de 67 de ani. A fost petrecut pe ultimul drum de o imensă mulțime bucureșteană și de coloane de legionari.

 

A scris

 

Organizarea oștirii, 1923

Un caz de arivism feroce, 1924

Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)

 

Muncind cu legionarii în tabăra de la Carmen Sylva